Te afli într-o pădure din munţii Ardealului, împreună cu un mic grup de cunoscuţi şi de străini. Focul încă nu a izbutit să vă alunge frigul din oase. Moleşeala îţi îmbrăţişează membrele şi ochii te înţeapă. S-au spus multe. Şi, la hotarul dintre somn şi trezie, parcă auzi o voce gravă care începe să vorbească despre o întâmplare din trecut, una cum nu s-a mai auzit, despre un mare blestem al acelor locuri…
…
Când am închis poarta am avut o intuiţie de moment. Am întors fulgerător privirea în stânga şi am văzut, acolo unde drumul se contopea cu întunecimea depărtării, o siluetă de călăreţ ce dispăru dintr-o dată pentru a fi vizibilă la o depărtare de două case (aşa, răzleţe, cum erau ele în zonă). Însă chiar mai rapidă decât deplasarea acelui lucru a fost groaza instinctivă pe care mi-a insuflat-o. Am început să alerg înspre uşa casei şi nu ştiu cum de am avut prezenţa de spirit să mă arunc cu toată viteza în ea, ca după un ultim refugiu, chiar dacă iluzoriu. Imediat, spaţiul de dincolo de uşa spartă fu ocupat de o prezenţă înfiorătoare, teribil cavaler al apocalipsei pe calul său infernal.
Sursa: Gazeta SF nr. 11/2011: http://fanzin.clubsf.ro/2011/10/umbrele-transilvaniei/
Site-ul autorului: http://alexandrudanromania.wordpress.com/2011/10/07/povestire-umbrele-transilvaniei/
Pe primul site aveti si linkul pentru download al documentului PDF.Va asigur ca nu o sa regretati si daca va place aceasta povestire la fel de mult ca si mie vom avea parte de mai multe.Astept parerea voastra la fel si Alexandur!
Salut Renate.
RăspundețiȘtergereDoresc să te invit dacă mi-e cu putinţă pe biblioteca în echipa noastră.
http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/p/echipa.html
Unde sunt mulţi puterea creşte, biblioteca a mai avut şi alţi membrii şi doresc să dezvolt această echipă. În link vei găsi şi o parte din beneficii, dacă ţi se pare interesant atunci contactează-mă şi îţi prezint în detaliu despre ce este vorba.
La revedere,